Lumea învârtită-n loc…   Leave a comment

Puţini scriitori ascund atâta robusteţe în spatele scriiturii lor precum Ernest Hemingway… Pentru el, scriitorul nu pare a fi cel care se apleacă asupra cuvântului, ci acela care se opreşte din când în când la masa de scris pentru a încremeni acolo o clipă de viaţă… Sigur, nu este vorba la el de încremenire în sensul prost al cuvântului, întrucât puţini prozatori au atâta vioiciune în paginile lor ca Hemingway….

Şi totuşi, dincolo de realismul comportamentist pe care-l ilustrează atât de strălucit, Hemingway adaugă prin dialoguri o altfel de tentă lumii sale… Personajele lui par a bate pasul pe loc prin cuvinte, nu din plăcerea vorbirii, ci pentru că sunt îndrumate de ideea că vorbirea în sine nu adaugă nimic fundamental vieţii. Înclin să cred că şi Hemingway se lăsase pradă aceleiaşi impresii şi nu mi-este foarte clar dacă nu cumva el se refugia din faţa scriiturii în variatele sale ocupaţii (vânătoare, pescuit, de ce nu – nenumăratele căsătorii….)…Exceptând probabil celebrele replici din Bătrânul şi marea (- Cine te-a înfrânt? – Nimic. Am ieşit prea departe în larg.), aproape nimic din literatura lui nu poate fi reţinut şi recunoscut ca atare, replicile sunt anodine, cuvintele aparţin limbajului curent, personajele nu se chinuie să rostească replici memorabile…La Hemingway ca la nimeni altcineva, limbajul este monedă de schimb, cuvintele circulă cu uşurinţă de la un personaj la altul, dar se pierd la fel de lesnicios mai departe, deoarece Hemingway pare a se fi eliberat de responsabilitatea de a exprima un sens coerent. Pentru Hemingway, cuvintele, personajele şi lucrurile sunt acolo unde le vede şi unde ni le arată şi nouă, iar asta îi pare suficient. De ce să te chinui să ai un sens, când este suficient să fii, iar finalul se va chinui să-ţi găsească un sens…

Totodată, Hemingway se eliberează…De ce să aibă personajele o biografie, de ce să le trasezi un contur, la ce bun să te pierzi în descrieri interminabile….viaţa şi percepţia acesteia constă în instantanee, în scurte respirări, dintre care doar cele de aer tare ne reîmprospătează cu adevărat…Pentru Hemingway viaţa se comentează adăugându-i un nou gest, în prelungiri infinite, astfel încât este greu să vorbeşti despre un incipit şi un final veritabile în cazul său…

Lumea lui Hemingway se învârte în loc, personajele îşi fac calme şi neabătute drumul, şi – din fericire – cuvintele rătăcite îşi găsesc locul apoi în propoziţii scurte şi banale care însă ne dau  autenticitatea unor vieţi şi a unei scriituri…

Anunțuri

Posted 8 Ianuarie 2011 by cosulcufragi in literatură universală clasică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: