Archive for Noiembrie 2012

Tristeţea bibliotecii…   Leave a comment

Am fost azi la una din secţiile BCU dintr-o facultate. La ora 11, cele două superbe (nu exagerez) săli erau aproape goale, iar bibliotecara pe care o cunosc de pe vremea studenţiei stătea resemnată la masă. Nu m-am putut abţine să nu constat cu viu grai pustietatea ce domnea în jurul său (deja începusem să înţeleg de ce programul fusese redus aşa de serios – doar până la 16. nepermiţându-mi să mă duc acolo într-o zi de lucru, de exemplu). Mi-a spus cu amărăciune că, într-adevăr, studenţii nu mai citesc; preferă să descarce de pe Internet studii şi referate. A evocat chiar cazul unei studente care nu fusese capabilă să consulte un dicţionar (!), doar nepreţuitul ajutor al bibliotecarei permiţându-i să profite de resursa bibliografică. De disperarea – autentică şi, din păcate, pe baze reale – a majorităţii cadrelor didactice universitare ştiam deja…
Stau şi mă gândesc pe de altă parte că totul se încadrează într-un mecanism mai mult sau mai puţin premeditat. Prea rar vedem un om de cultură la televizor, spaţiul mediatic fiind acaparat de grotescul figurilor noastre politice (nici măcar „circ” nu se mai poate numi, majoritatea acestora insultă până şi ideea de circ – un substantiv căruia spectacolul politicii noastre i-a fost frecvent asociat). Ecranele sunt pline în schimb de Măruţă şi Gherghe discutând despre ultima pereche de pantofi a cutărei „vedete” autohtone sau exploatând cu voluptate orice sămânţă de scandal. Preşedintele şi-a etalat deja cu nonşalanţă incultura, cu care pare chiar a se făli. Iar fenomenul nu este singular: la mii de kilometri depărtare, fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy îşi exprimase în mai multe rânduri antipatia pentru „Principesa de Clèves” a Doamnei de Lafayette – capodopera romanului francez al secolului al XVII-lea. Nu mai vorbesc de „scandalul doctoratelor” – care. bineînţeles, nu s-a soldat cu vreo consecinţă.
Ce rezultă de aici? Bineînţeles că vina le aparţine în primul rând tinerilor noştri, dar starea actuală este una dorită de clasa noastră politică. În felul acesta se evită şi orice contestare serioasă, reală a nenumăratelor gafe şi nemernicii cu care este umplut spaţiul public românesc. Prăbuşirea totală a opiniei publice până la imbecilizare asigură voturi în primul rând şi…putere. Spectacolul trist al celor care se calcă în picioare pentru câte un pachet gratuit ne cufundă în plin Ev Mediu. Suntem departe de conştiinţa francezilor care, iată, când Sarkozy şi-a etalat analfabetismul, au ieşit în stradă şi au iniţiat lecturi publice din romanul Doamnei de Lafayette. Iar sterilitatea minţilor multor români ameninţă de pe acum generaţii întregi…

Posted 28 Noiembrie 2012 by cosulcufragi in Uncategorized

Tagged with

Mirajul dezvoltării   Leave a comment

O modă a ultimilor ani o constituie site-urile şi cărţile de dezvoltare personală. Neîndoios, din unele chiar ai ce învăţa, dar marea majoritate constituie o colecţie de fapte empirice (uneori chiar jurnalistice) scrise într-o grabă stilistică de natură să trezească mai degrabă circumspecţia. Explorând diferite site-uri văd că tot mai mulţi tineri se declară preocupaţi de „dezvoltarea personală” fără a şti cu adevărat – sau a se gândi măcar – ce înseamnă asta. Pare mai degrabă un mod de a născoci variante privind clădirea de noi aparenţe, de a se impune într-o societate în mişcare şi care nu prea mai ştie ce vrea. Pentru majoritatea acestora dezvoltare personală înseamnă „financiar, vestimentar, seducţie” şi cam aici….se opresc…Ah, şi am uitat evident de filmele şi melodiile motivaţionale – ce motivaţie poţi avea cu adevărat dacă ai nevoie de o melodie ca să ţi-o trezească.
Pe lângă asta, apare şi mania scrisului. Mulţi vor să facă bloguri pentru a scoate bani, dar nu şi pentru a expune o idee (un astfel de tânăr spunea că vrea să-şi facă un blog şi adăuga nonşalant că..nu prea ştie care e subiectul blogului..). Altă dată un psiholog nu lipsit de inteligenţă şi idei, dar încă insuficient cristalizate şi „dublate” de o gramatică suspectă uneori, îi îndemna pe tineri să…scrie cărţi…Ce-i drept, îi îndemna să şi citească, dar tot numai cărţi de dezvoltare personală. Citind simplele lor postări îţi dai seama că sunt oameni care citesc o carte pe an – şi aceea doar de „dezvoltare personală”.
Am avut ocazia să aflu că poţi avea pretenţia de a scrie un aşa-zis curs universitar fără a avea noţiuni elementare de pedagogie şi fără a fi scris ceva – iniţiatorul minunatei idei susţinând că nu este nicio problemă atâta timp cât este un curs facultativ…..Ai zice că mai întâi suntem oameni care predau şi abia apoi oameni care învaţă ceva (din nefericire, româna are această ambiguitate a verbului a învăţa de care franceza a scăpat…).
Dar văd că nimeni nu mai vorbeşte de „uzatele” probleme ale isoriei civilizaţiilor, literaturii sau ştiinţei în general. Nu mă gândesc neapărat la vreo vocaţie enciclopedică, ci la o minimă curiozitate culturală care să înglobeze şi istoria şi ştiinţa şi marea literatură şi muzica clasică…Nici măcar nu este o ardere a etapelor, ci neglijarea lor absolută…Tinerii aceştia trec pe lângă atâta frumuseţe a vieţii în speranţa de a o trăi cât mai repede. Esenţialul pare a fi să faci rost de ceea ce este necesar spre a înşela timpul, a păcăli într-un anumit fel devenirea, în speranţa de a deveni altul. Am impresia că intrăm într-un nou ceas al „umanismului înşelător”, cu o circumscriere neînchipuit de aridă şi de rigidă. Că ne vrem o naţiune de „afacerişti rataţi”, în care încă o dată umilii benedictini ai culturii vor fi priviţi cu nespusă uimire şi aruncaţi iar într-un spaţiu nedeterminat, aidoma unor străvechi mostre geologice neetichetate din lipsă de informaţii suficiente…

Posted 26 Noiembrie 2012 by cosulcufragi in Uncategorized

Tagged with

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări