Mirajul dezvoltării   Leave a comment

O modă a ultimilor ani o constituie site-urile şi cărţile de dezvoltare personală. Neîndoios, din unele chiar ai ce învăţa, dar marea majoritate constituie o colecţie de fapte empirice (uneori chiar jurnalistice) scrise într-o grabă stilistică de natură să trezească mai degrabă circumspecţia. Explorând diferite site-uri văd că tot mai mulţi tineri se declară preocupaţi de „dezvoltarea personală” fără a şti cu adevărat – sau a se gândi măcar – ce înseamnă asta. Pare mai degrabă un mod de a născoci variante privind clădirea de noi aparenţe, de a se impune într-o societate în mişcare şi care nu prea mai ştie ce vrea. Pentru majoritatea acestora dezvoltare personală înseamnă „financiar, vestimentar, seducţie” şi cam aici….se opresc…Ah, şi am uitat evident de filmele şi melodiile motivaţionale – ce motivaţie poţi avea cu adevărat dacă ai nevoie de o melodie ca să ţi-o trezească.
Pe lângă asta, apare şi mania scrisului. Mulţi vor să facă bloguri pentru a scoate bani, dar nu şi pentru a expune o idee (un astfel de tânăr spunea că vrea să-şi facă un blog şi adăuga nonşalant că..nu prea ştie care e subiectul blogului..). Altă dată un psiholog nu lipsit de inteligenţă şi idei, dar încă insuficient cristalizate şi „dublate” de o gramatică suspectă uneori, îi îndemna pe tineri să…scrie cărţi…Ce-i drept, îi îndemna să şi citească, dar tot numai cărţi de dezvoltare personală. Citind simplele lor postări îţi dai seama că sunt oameni care citesc o carte pe an – şi aceea doar de „dezvoltare personală”.
Am avut ocazia să aflu că poţi avea pretenţia de a scrie un aşa-zis curs universitar fără a avea noţiuni elementare de pedagogie şi fără a fi scris ceva – iniţiatorul minunatei idei susţinând că nu este nicio problemă atâta timp cât este un curs facultativ…..Ai zice că mai întâi suntem oameni care predau şi abia apoi oameni care învaţă ceva (din nefericire, româna are această ambiguitate a verbului a învăţa de care franceza a scăpat…).
Dar văd că nimeni nu mai vorbeşte de „uzatele” probleme ale isoriei civilizaţiilor, literaturii sau ştiinţei în general. Nu mă gândesc neapărat la vreo vocaţie enciclopedică, ci la o minimă curiozitate culturală care să înglobeze şi istoria şi ştiinţa şi marea literatură şi muzica clasică…Nici măcar nu este o ardere a etapelor, ci neglijarea lor absolută…Tinerii aceştia trec pe lângă atâta frumuseţe a vieţii în speranţa de a o trăi cât mai repede. Esenţialul pare a fi să faci rost de ceea ce este necesar spre a înşela timpul, a păcăli într-un anumit fel devenirea, în speranţa de a deveni altul. Am impresia că intrăm într-un nou ceas al „umanismului înşelător”, cu o circumscriere neînchipuit de aridă şi de rigidă. Că ne vrem o naţiune de „afacerişti rataţi”, în care încă o dată umilii benedictini ai culturii vor fi priviţi cu nespusă uimire şi aruncaţi iar într-un spaţiu nedeterminat, aidoma unor străvechi mostre geologice neetichetate din lipsă de informaţii suficiente…

Anunțuri

Posted 26 Noiembrie 2012 by cosulcufragi in Uncategorized

Tagged with

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: