Archive for Februarie 2013

Jocuri…   Leave a comment

Chipul tău desenează o boare care-mi vălătuceşte copacii, desenând conturul trandafiriu al norilor presăraţi pe cer asemenea unei dulceţi care decorează farfuria micului dejun al copilăriei mele.
Vino alături de mine, în noaptea asta, să terfelim cu iubirea noastră bunul renume al stelelor care şi-au ancorat în inefabilul devenirii galaxiilor nădejdea
precară a fixării unei clipe de trecere umană în chipul de bronz al eternităţii universului, aşa cum trebuie s-o fi gândit demiurgul în clipa necesară a răgazului creator…
Trupul tău a pus ieri copacilor adormiţi de semnificaţia precară a unei nopţi pe care au mai trăit-o o dată întrebarea prin care au răsfirat tainele universului asemenea unor petale răsfirate de fumul pirpiriu al devenirii microscopice a secundelor umane care au transpirat prin voinţa fragilă a unui factor secundar al vegetalului biruitor…

Sufletul tău s-a învârtoşit în devenirea eternă a unei stele care nu ar mai fi crezut că poate să fie şi în a cărei mirare s-a fixat cândva un cuvânt care atârnă acum deasupra cărţii abia întredeschise a spiritului tău biruitor!
Trupul tău a redefinit esenţa universului, înecând în curbe ameţitoare ispita cândva abia formulată a unei iubiri nicicând irosite prin vorbele meşteşugite ale unui demiurg ameţit cu siropul buzelor tale….
O realitate s-a agăţat nu ştiu cum în plasa unor silabe care şi-au indicat uneia alta locul spre a cartografia cumva o bănuială a sufletului nostru, iar  sentimentele au răsărit fiecare la locul său, bănuindu-se unul pe altul şi fiecare vorbă grea el şi-o atârnase printre stele…pe cele mai grele le prefăcuse-n meteori de fum…şi le trimisese pe undevaa, printre constelaţiile mai îndepărtate, ca să trezească sorii rătăciţi de acolo…iar pe celelalte le prefăcuse în materie primă pentru pulberea de stele care se termina atât de repede în nopţile cu auroră boreală..

Ceaţa se aşternuse pe oraş ca o imensă dulceaţă de agrişe şi undeva prin conştiinţele locuitorilor săi se ţeseau nevăzute sinapse prin care gândul ca o cremă de ciocolată abia dospită se prelungea dulce şi fierbinte de-a lungul nervurilor subţiri şi fragede…
Roua se aşternea printre lacrimile codrului şi zâne neştiute binecuvântau cu zmeura buzelor lor roadele pământului, aşternând un covoraş de miere peste frişca răsărită din fulgii de primăvară răspândiţi de boarea ascunsă a câte unui suflet rătăcit şi dornic de a-şi regăsi sensul în cufundarea lumii în câte-o aporie a sentimentelor abia definite…
Dintr-o geană de-a ta am iscat cândva o aripă de fluture, iar clipitul tău l-am prefăcut în bătaie de aripi spre a te putea lăsa să culegi mierea iubirii sau să alergi liberă prin câmpia abia luminată a sentimentelor noastre…

Posted 17 Februarie 2013 by cosulcufragi in Uncategorized

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări