Archive for Mai 2013

Nevoia de scris…   Leave a comment

În mai multe interviuri, Cioran a vorbit de valoarea terapeutică a scrisului. Într-adevăr, dacă aşterni pe o foaie de hârtie considerentele – raţionale sau nu! – care te-au determinat să deteşti pe cineva, persoana devine un tip şi….cine ştie….poate şi resentimentele se mai diluează.
Constat că din ce în ce mai multă lume are nevoie de aşa ceva şi sunt oarecum uluit de rezervorul de agresivitate pe care-l au unii dintre cei care mă înconjoară…
Acum trei zile, un individ cu care am avut o simplă contradicţie pe un mail profesional la serviciu şi care este foarte încântat de funcţia de şef pe care o are (nu al meu), a urlat la telefon la mine şi…i-am închis telefonul. De ce? Pur şi simplu mesajul său nu trecea de decibelii excesivi utilizaţi. Drept urmare, persoana a găsit de cuviinţă să dea uşa de perete ca să-mi spună că lui nu i se închide telefonul (chiar aşa?) şi să continue să urle….Totul finalizat cu încă o uşă trântită. E adevărat, şi-a cerut scuze tot pe mailul profesional puţin mai târziu…
Astăzi am jucat nişte partide pe un site de şah online. Am reuşit să câştig şi la un tip foarte bine cotat, o partidă frumoasă, disputată, al cărei câştigător a fost mult timp pus sub semnul îndoielii. Persoana a ţinut să sugereze că aş fi folosit nu ştiu ce soft ca să câştig partida. ..
Astfel de indivizi frustraţi, obişnuiţi ca lumea să se învârte în sensul propriilor gânduri, au în mod clar nevoie de scris cu valoare terapeutică. Sau cel puţin de un joc de genul Counterstrike, în care să împuşte oameni măcar în imaginaţia cyber (abia acum înţelegi cu adevărat necesitatea cathartică a artei!). Oameni care cred simplu că harta universului a fost concepută pentru sufleţelele lor (diminutivul nu este gratuit), care nu pot să accepte că mai există şi ceva diferit de ei. Te şi gândeşti ce ar fi reuşit să facă dacă-şi dirijau agresivitatea în altă parte…Bunăoară, scriind chiar un jurnal al propriei agresivităţi (tot Cioran spunea că dacă aşterni de 100 de ori pe hârtie că-l crezi pe X un tâmpit, vei ajunge să-l deteşti mai puţin). Şi, cine ştie, poate din acele pagini ar ieşi ceva…Aşa….ies uşi trântite la propriu şi la figurat…..

Posted 19 Mai 2013 by cosulcufragi in Uncategorized

Lumea fantomelor…   Leave a comment

Din ce în ce mai mult am impresia că societatea românească este formată din două lumi paralele…Un prieten, cândva de un calm olimpian, acum însă ajuns efectiv la limitele disperării din cauza anumitor personaje politice autohtone, îmi spunea – pe jumătate cu umorul lui rece, pe jumătate cu seriozitatea lui paranoidă – că majoritatea celor care ne conduc nici măcar nu clipesc (la propriu!), cu alte cuvinte că sunt pur şi simplu în afara umanului. Adevărul este că tind să-i dau din ce în ce mai mult dreptate.
Altă cunoştinţă îmi povestea cum întâlnise un astfel de personaj pe care-l ştia, întâmplător, de mulţi ani – încă de pe când nu se cocoţase în funcţia actuală. După ce terminase ce avea de făcut, rămăseseră un minut doar el şi cu „ilustrul” în faţa intrării oficiale în clădire. Un moment totul a fost suspendat şi VIP-ul (politic şi nu prea) autohton rămăsese pironit într-o stare de „prostraţie imbecilă”, uitându-se la prietenul meu ca şi când l-ar fi văzut pentru prima dată în viaţă sau, dimpotrivă, ca şi când l-ar fi văzut de prea multe ori şi se gândea că, totuşi, prietenul meu mai este în viaţă. Felul în care mi-a fost povestită scena mi-a întărit convingerea că, totuşi, iată, primul prieten menţionat avusese dreptate. Aceste personaje sunt în afara umanului, probabil aşa ne văd şi pe noi, sunt miraţi de faptul că suntem, că mai suntem (vezi privirea ilustrului….), doar de caracterul lor vid nu se miră…Dezastrul României nu-l reprezintă atât canaliile nenumărate care şi-au făcut loc prin tot felul de structuri de conducere, cât faptul că sunt atât de goale de conţinut, încât pot fi oricând înlocuite cu altele…Comuniştii inventaseră conceptul de „rotaţie a cadrelor”, guvernările post-decembriste l-au reluat, întrucât tocmai asta este esenţa felului în care ne privesc ei – oricine poate îndeplini orice post, poate termina orice facultate, poate scrie orice şi-şi poate spune părerea cu privire la orice atâta timp cât îl apără funcţia (în urmă cu peste 10 ani am auzit cu urechile mele o astfel de nulitate spunând unui străin că Eminescu a stabilit legile limbii române contemporane – şi cu câtă convingere!).
Probabil înseşi aceste fantome ar fi primele speriate dacă ar avea cu adevărat un conţinut. În primul rând pentru că nu sunt capabili să controleze un conţinut, să-l manevreze, să facă într-adevăr ceva cu el. Din acest punct de vedere – am început să văd altfel în ultimul timp disperarea prietenului meu. Pare cu adevărat înfricoşat de lipsa de contur a acestei lumi, cum numai un om de calitate poate fi, şi ceea ce până mai ieri mi se părea ridicol şi grotesc doar a început să-mi pară şi mie monstruos…

Posted 3 Mai 2013 by cosulcufragi in Uncategorized

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări