Şi totuşi…Dostoievski este neamţ…   Leave a comment

„The Soviet Story” este un film documentar despre comunismul sovietic și despre colaborarea dintre acesta şi regimul nazist înainte de 1941. Nu este primul film documentar pe care-l văd despre lagăre şi similarităţile dintre comunism şi nazism constituie de mult un lucru bine ştiut.
Totuşi, faptul că Gestapo a învăţat de la NKVD metodologia de exterminare în masă a fost o noutate pentru mine. Mi-am dat seama câtă dreptate avea Neagu Djuvara când îşi manifesta consternarea faţă de ocazia istorică ratată de SUA de a-şi valorifica superioritatea militară în faţa URSS imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Ce ocazie de a trasa o altfel de istorie a lumii au avut!
Ceea ce m-a şocat a fost însă amploarea acelei colaborări, marcată de miile de evrei predaţi de Stalin lui Hitler. Niciodată nu mi s-a întâmplat să resimt o stare atât de acută de rău fizic la vederea atrocităţilor de care au fost în stare nişte minţi bolnave (7 milioane de ucraineni au fost ucişi într-un singur an de către sovietici!!). Iar unii dintre aceştia continuă să umble nestingheriţi printre noi! Întotdeauna a fost un mister pentru mine cum de nişte naţiuni care au dat omenirii nume precum Goethe, Bach, Hegel, Kant, Dostoievski, Tolstoi sau Ceaikovski au fost în stare să arunce şi agenţi patogeni aidoma lui Hitler, Heydrich, Stalin sau Beria…
Şi mai şocant este că Rusia continuă să ascundă aceste lucruri, să-şi nege rolul criminal (deşi, într-o lume în care Putin vorbeşte de prăbuşirea URSS ca de o „catastrofă geopolitică” şi despre identitatea dintre URSS şi „marea Rusie”, nu prea este de mirare….). La fel de şocant şi îngrijorător este faptul c-ar exista politicieni ruşi care folosesc salutul nazist (în…Parlamentul rus!), că ura încă este….tolerată în Rusia, că exponenţii unui regim criminal sunt onoraţi pentru că au adus servicii „patriei”. Iar istoricii europeni se mulţumesc să constate că..”asta e, avem nevoie de gazul rusesc, ce să le facem, trebuie să-i tolerăm…”
Cândva Dostoievski a spus că, dacă-i aduci unui ţăran rus o hartă a Europei, sigur ţi-o va aduce a doua zi modificată…De 300 de ani, Rusia pare a trăi cu testamentul lui Petru cel Mare sub pernă. Şi este trist şi îngrijorător că o ţară care a putut da un Tolstoi, un Dostoievski, un Ceaikovski este în măsură să hrănească şi atâta nefiresc. Sau poate Ţuţea avea dreptate…şi Dostoievski era neamţ….

Anunțuri

Posted 2 August 2013 by cosulcufragi in Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: