Despre cultură…Ce cultură? Generală….   Leave a comment

Am fost pus relativ recent în situaţia de a ajuta pe o cunoştinţă care trebuia să se ocupe de redactarea unor întrebări pentru un concurs profesional. Ansamblul de întrebări trebuia să includă şi o sesiune de „cultură generală”.
Când mi s-a pus problema întrebărilor care ar trebui redactate, am rămas cam perplex. Imediat mi-a venit în minte definiţia lui Mircea Eliade – Cultură generală este ceea ce ţi-a rămas în minte după ce uiţi ceea ce ai învăţat. Apoi, mi-am dat seama că, de fapt, definim cu toţii cultura generală şi în funcţie de propriile condiţionări şi chiar de propria carieră. Şi de obicei, nu prea spunem cu admiraţie de cineva că „are cultură generală”, dar îi observăm imediat lipsa. Nu te extaziezi că vecinul ascultă Mozart, dar eşti oripilat că un coleg de la muncă habar nu are cine a fost muzicianul din Salzburg.
Pe de altă parte, există un fel de gradaţie a culturii generale, care îngreunează cu atât mai mult aprecierile în această privinţă. Fiind filolog, mă cam nedumereşte să întâlnesc oameni care nu au mai recitit Dante sau Shakespeare de vreo 20 de ani. Cunosc un alt filolog care mi-a spus că nu înţelege pur şi simplu cum de pot asculta Bach ore întregi pentru că lui muzica acestuia i se pare de-a dreptul morbidă. Dar mi-e şi puţin ruşine că am cam uitat legile fundamentale ale fizicii şi că, sincer, nu mai am habar de mulţi ani cum se extrage rădăcina pătrată.
Deosebirea este însă că anturajul meu îşi poate da cu greu seama de faptul că eu nu mai cunosc aceste aspecte, dar e mult mai uşor să observi că o persoană nu recunoaşte la radio „Sonata Lunii” a lui Beethoven. În plus, poţi condamna cu uşurinţă pe cineva care-ţi spune că nu-i place Beethoven, dar nu şi pe unul care habar nu are de legea lui Ohm (chiar, ce spune legea lui Ohm?)… Lucian Raicu spunea într-o carte că se despărţise de un prieten care-i spusese că pur şi simplu nu-i place „Război şi pace”; eu îl suspectez că, mai degrabă, acesta a constituit un pretext comod…
Şi la câteva zile după discuţia respectivă, m-am trezit întrebat de aceeaşi cunoştinţă cine a fost primul papă…Sfântul Petru – am răspuns eu, sigur pe mine. „Uite, Domnule, că ştie şi asta!”, a răspuns persoana plină de admiraţie. Iar acasă, întâmplător, recitind „Istoria lumii” de Emanuel Geiss, descopăr că…primul papă atestat istoric ar fi fost Damasus I. Cuprins de îndoieli, dau un search pe net….Şi-l găsesc pe…Victor I.
Deci, e uşor să spui că o persoană nu are cultură generală, dar foarte greu s-o defineşti… Şi nu ştiu dacă să mă sperie sau să mă amuze naivitatea celor care pun întrebări de „cultură generală” la concursuri.

Anunțuri

Posted 13 Octombrie 2013 by cosulcufragi in Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: