Efectul Kitty Genovese la autorităţile române   Leave a comment

Efectul Kitty Genovese a intrat în cultură după ce, în urmă cu exact 50 de ani, Kitty a fost ucisă în apropierea locuinţei sale, strigătele sale de ajutor fiind auzite de aproape toţi vecinii. Cu toate acestea, nimeni nu i-a sărit în ajutor sau nu a sunat la poliţie, fiecare presupunând că altcineva o va ajuta. Efectul arată că, teoretic, într-o situaţie de criză oamenii aflaţi într-un grup nu vor interveni, resimţind cu atât mai puţin o responsabilitate personală.

Sincer să fiu, personal, ceea ce s-a petrecut în Munţii Apuseni m-a revoltat, dar nu m-a surprins. Tot ceea ce este caracteristic prăfuitului stat român a reieşit la iveală în ceea ce s-ar putea numi deja „Efectul Iovan – Ion”.

În primul rând, în România totul este super-centralizat şi ţine de prăfuitul Bucureşti. Ori de câte ori există o problemă, toată lumea se aşteaptă ca ministrul să coordoneze, ministrul să fie la faţa locului, ministrul să-şi pună costumul de Superman şi să salveze totul. Dacă este un drum înzăpezit, vedem două utilaje luptându-se cu nămeţii şi ministrul acolo  – măcar de-ar pune mâna pe lopată! Pe undeva, este de aşteptat, întrucât miniştrii şi, în general, politicienii români nu sunt nişte simpli cetăţeni ai statului, ci sunt exact ceea ce par a fi – nişte supermani cu posibilităţi uriaşe: ei au banii, ei au puterea discreţionară de a face orice – şi cam fac orice cât sunt la putere…dar nu şi pentru noi. Însă într-un stat normal (România nu mai este un stat normal din perioada interbelică!!) lucrurile ar trebui să meargă de la sine, nu datorită „Bucureştiului”.

Prin anii 80 luase foc un lift la Ministerul Transporturilor. Bineînţeles, primii au fost chemaţi pompierii. La scurt timp după aceea, a ajuns şi „tovarăşa de la partid” – secretara de partid, tunând şi fulgerănd: „De ce nu aţi chemat partidul?”. În acel moment, a simţit o mână grea pe umăr: întorcându-se, a dat peste şeful tulumbei de pompieri, un uriaş de 2 metri şi peste o sută de kilograme, plin de muşchi, care i-a…tunat la rândul lui: „Tovarăşa prim-secretar, la incendiu se cheamă pompierii! Partidul….mai pe urmă! Mai întâi pompierii!”.

Nu ştiu unde este acum secretara de partid, dar nu m-aş mira să aflu că este parlamentar PDL/PSD/PNL….

Un al doilea factor îl constituie nepăsarea. Romatsa cere oprirea emiţătorului din avion, deoarece semnalul îi deranjează în cască.E adevărat. În genere, cetăţenii statului cam deranjează somnul autorităţilor – ceea ce nu este nici cuviincios, nici frumos. Cetăţenii ar trebui să se manifeste doar când îşi achită impozitele – şi nici atunci fără prea mare zgomot. În rest, poate ne mai şi votăm şefii şi conducătorii pentru ceva premii sau bonusuri – şi stăm cuminţi în bancă.

În al treilea rând, nu există un sistem. Sincer să fiu, de ani buni am spus că, dacă am avea ghinionul (Doamne fereşte!) să ne mai lovească un cutremur precum cel din 1977, ţara nu se va putea redresa nici în zece ani. Aşa cred şi acum. În 1977, cu toate păcatele lui, a existat un sistem care a fost pus în mişcare rapid. Mai mult, Ceauşescu (al cărui adept nu sunt nicidecum şi la al cărui mormânt nu am fost vreodată!) a dat ordin să se continue căutarea victimelor CHIAR ŞI MULT TIMP DUPĂ CE PERIOADA TEORETICĂ DE SUPRAVIEŢUIRE EXPIRASE! Dar sistemul nostru actual nu cred c-ar permite salvarea unui număr prea mare de victime; în plus, cum o biată prăbuşire de avion a dovedit-o, autorităţile noastre nici nu sunt capabile să gestioneze un asemenea dezastru. Avem în schimb o pleiadă de directori generali prin toate instituţiile, zeci de instituţii militare şi servicii secrete care mustesc de generali, de şefi şi şefuleţi, cu salarii uriaşe şi responsabilităţi la fel pe hârtie, cu consilieri şi consiliere de 20-25 de ani (fii, fiice, nepoţi, nepoate, amante….), dar cu minte şi pricepere minuscule. Oameni care nu ştiu să vorbească decât dacă le pun alţii un discurs în faţă, oameni care nu ştiu cu ce trebuie să se ocupe, oameni care nu ştiu să dea ceva în schimbul salariilor uriaşe pe care le au, al avantajelor – nu numai pecuniare – pe care le storc, împreună cu familiile lor, de la stat.

Stau şi mă întreb, dacă s-ar fi prăbuşit o aeronavă în care s-ar fi aflat guvernul României şi preşedintele – la fel s-ar fi întâmplat? Ar fi fost lăsaţi acolo să moară cu zile, pentru că STS nu e capabil să detecteze un semnal, ROMATSA închide nu ştiu ce aparatură, iar imbecilii care ne conduc se sfădesc între ei ca să stabilească pe teritoriul cărui judeţ a căzut avionul? (În urmă cu nişte ani, Polonia aproape că s-a trezit decapitată în urma unui astfel de accident, aşa că scenariul nu este chiar imposibil).  Poate ar fi cazul să se gândească mult-stimaţii domni care ne conduc prin tot felul de instituţii că pot păţi şi ei ceva similar, caz în care efectul Iovan – Ion, cum ar trebui să se numească la noi, ar putea să-şi facă şi mai simţită prezenţa. Tare mi-e teamă însă că şi acest lucru va fi îngropat treptat sub alte şi alte probleme, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori….

 

Anunțuri

Posted 26 Ianuarie 2014 by cosulcufragi in Uncategorized

Tagged with

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: