Manii de scriitori….   Leave a comment

Dintotdeauna m-au fascinat laboratoarele scriitorilor, maniile şi manuscrisele lor…Micile ritualuri, manii şi încăpăţânări sunt, de fapt, un mod de a calma sălbăticia lumii care ne înconjoară, un mod de a da cel puţin iluzia raţionalizării actului de a scrie…aşa obscur şi neştiut cum este el….Cioran spunea cândva că stilul scriitorilor îţi poate revela dacă paginile au fost scrise ziua sau noaptea…Sincer să fiu, eu nu-mi dau seama. Ştiu, desigur, că Rebreanu scria noaptea, iar Flaubert – ziua, după ce constatase că scrisul noaptea nu-i aduce decât…oboseală. În ceea ce mă priveşte, eu scriu noaptea din două motive: obişnuinţa din timpul facultăţii şi pentru că, oricum, nu am timp când să scriu altfel – de obicei ajung acasă pe la patru şi jumătate de la serviciu şi trebuie, totuşi, să mă odihnesc puţin (activ – citind!).

Nu am nevoie, în genere vorbind, de multe lucruri. Sertarul de sus, dreapta, de la birou, are întotdeauna foi de ciornă şi fişele de lectură necesare. Întotdeauna pe birou se află 1-2 pixuri. Aproape întotdeauna combina este pornită şi la ea nu ascult decât două lucruri: Bach sau…altceva. Bach mă cufundă într-o lume departe de contingent…orice altceva înseamnă Beethoven, Mozart, Chopin, Ceaikovski,  vreun alt baroc decât Bach…Startul este întotdeauna mai greu şi de aceea, pentru a mă introduce în atmosferă, ascult o melodie, meditez sau citesc 1-2 pagini dintr-un clasic care mă…incită. Şi, bineînţeles, am alături ceaşca de cafea, cafea tare şi bine făcută (n-o spun eu, oricine îmi trece pragul casei îmi laudă cafeaua….).

Faptul de a scrie nu este un lucru oarecare. Marii scriitori pe care-i admir – Proust, Flaubert, Baudelaire, Borges sau Murakami – îmi dau cel mai adesea impresia că se dedică unui act sacerdotal şi cuvintele lor au prin ele însele greutatea unei rugăciuni…Se spune că Boileau îşi punea manşete de lux când scria. Stilul este prin el însuşi un ceremonial şi o pagină din „Salammbô” sau din „À la recherche du temps perdu” pare să te cufunde într-o zicere ezoterică, o spunere semnificantă prin ea însăşi. Cu toate acestea, deşi întotdeauna scriu cel puţin două variante, nu am răbdare şi un paragraf în care nu modific nimic este redat pe noua ciornă cu simple linii orizontale care arată că a rămas prima variantă. Probabil de aceea nu voi fi niciodată scriitor….Dar mi-a rămas de la studiul operei flaubertiene mania de a evita repetiţia cuvintelor şi de a evita orice fel de rimă în corpul unei fraze. Există o anumită ceremonie şi în actul critic, dar în general evit să recitesc ceea ce am scris după ce a fost publicat. Sau, dacă o fac, ajung doar să văd defectele de stil şi să-mi etalez nemulţumirile….

 

 

Anunțuri

Posted 10 Februarie 2014 by cosulcufragi in Uncategorized

Tagged with

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: