Archive for Septembrie 2014

În căutarea agentului acoperit pierdut…   Leave a comment

L-am auzit (că de ascultat, nu-l ascult niciodată) pe iubitul nostru Preşedinte. Are desigur dreptate. Musteşte ţara asta de agenţi acoperiţi. Mai toţi politicienii noştri sunt agenţi acoperiţi şi de aceea nici nu-şi divulgă imensa inteligenţă şi cultură. Se mai lasă câte unul descoperit cu câte o teză de doctorat copiată, ori mai dă câte una la o parte pledul gândirii….

Dar nu e numai atât. Eu mă întâlnesc zilnic în drum spre serviciu cu tot felul de pensionari suspecţi. Îi văd cum îşi târăsc picioarele spre piaţă, să-şi mai ia o pâine. Unora li se citeşte în ochi resemnarea, altora un fel de mirare că mai supravieţuiesc. Cum poţi să fii aşa în minunata noastră ţară? Refuz să mă gândesc la asemenea epave, mai ales că nefericirea metafizică a Elenei Udrea, paloarea încrâncenată a Monicăi Macovei şi spiritul inchizitorial al lui Mihai-Răzvan Ungureanu mă împiedică să mă gândesc….sau să gândesc, nici nu ştiu. Mai mult ca sigur că toţi sunt agenţi acoperiţi….

Mai avem şi o literatură, nişte oameni de cultură înzestraţi….Desigur că toţi sunt agenţi acoperiţi. Ce om trebuie să fii ca să citeşti Kant sau să-l citezi pe Hegel? Mai mult ca sigur un vândut. Şi, desigur, un agent de propagandă şi de influenţă.

La urma-urmei, ce glorie o fi să fii agent acoperit? Dacă tot suntem cu toţii agenţi….hai măcar să ne descoperim între noi….

Posted 11 Septembrie 2014 by cosulcufragi in Uncategorized

Lupta….cu boala?   Leave a comment

Nu am înţeles niciodată afirmaţiile aflate la graniţa metaforei de genul „A pierdut lupta cu boala….”. Sigur, însuşi organismul luptă cu boala într-un mod aproape instinctiv, este ceva normal, dar nu ştiu dacă această luptă poate fi vreodată pierdută cu adevărat. Astfel de afirmaţii îmi creează un disconfort mai ales deoarece oferă o ultimă imagine despre o persoană văzută ca un om înfrânt, echivalând distrugerea fizică, a trupului cu o înfrângere. Se poate oare vorbi despre înfrângere într-o situaţie fără ieşire? Lupta este caracteristică numai situaţiilor în care există cu adevărat o ieşire. De ce oare nu se vorbeşte despre o luptă şi în cazul miilor de victime ale vreunei calamităţi naturale?

Poate medicina ne-a creat această falsă impresie. Poate am uitat că medicii nu fac decât să prelungească un sfârşit oricum inexorabil sau, eventual, să-l facă mai suportabil. Încă nu ştiu dacă vreodată acest sfârşit este demn, cel puţin fizic vorbind. Adevărul este că în faţa morţii se acumulează mai multe frustrări decât este cazul, dar mai există vreodată o urmă din om în moarte? Ne amăgim inutil crezând că numele puse pe cruci în cimitire mai spun ceva despre cine este acolo. Adevărul este că fiecare trăieşte doar în amintirile reale ale celor care l-au cunoscut, ceea ce înseamnă că putem trăi cel mult încă două generaţii după noi. La sute de ani după moartea lor, scriitorii, filozofii, savanţii şi artiştii pe care-i evocăm atât de deseori reprezintă nişte pure abstracţiuni, nicidecum nu mai sunt oameni.

Mi-aduc aminte cum în „Ciuma” Camus prezenta sfârşitul lui Tarrou, cel care luptase împotriva ciumei din postura de vindecător (adevărata postură). „Tarrou luttait…” – aşa aflam de agonia uneia din ultimele victime ale ciumei. Tarrou încerca însă să trăiască şi să-şi confirme viaţa, mai puţin îl interesa boala în acel ceas. „Lupta cu boala” este doar o ultimă agăţare de viaţă, probabil o încercare de a înţelege cu adevărat ceasul în care omul se află atunci. Însă este cu mult mai puţin o luptă şi nu are rost falsul sentiment de demnitate pe care ni-l creează o metaforă atât de uzitată…şi de uzată…

Posted 3 Septembrie 2014 by cosulcufragi in Uncategorized

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări