Lupta….cu boala?   Leave a comment

Nu am înţeles niciodată afirmaţiile aflate la graniţa metaforei de genul „A pierdut lupta cu boala….”. Sigur, însuşi organismul luptă cu boala într-un mod aproape instinctiv, este ceva normal, dar nu ştiu dacă această luptă poate fi vreodată pierdută cu adevărat. Astfel de afirmaţii îmi creează un disconfort mai ales deoarece oferă o ultimă imagine despre o persoană văzută ca un om înfrânt, echivalând distrugerea fizică, a trupului cu o înfrângere. Se poate oare vorbi despre înfrângere într-o situaţie fără ieşire? Lupta este caracteristică numai situaţiilor în care există cu adevărat o ieşire. De ce oare nu se vorbeşte despre o luptă şi în cazul miilor de victime ale vreunei calamităţi naturale?

Poate medicina ne-a creat această falsă impresie. Poate am uitat că medicii nu fac decât să prelungească un sfârşit oricum inexorabil sau, eventual, să-l facă mai suportabil. Încă nu ştiu dacă vreodată acest sfârşit este demn, cel puţin fizic vorbind. Adevărul este că în faţa morţii se acumulează mai multe frustrări decât este cazul, dar mai există vreodată o urmă din om în moarte? Ne amăgim inutil crezând că numele puse pe cruci în cimitire mai spun ceva despre cine este acolo. Adevărul este că fiecare trăieşte doar în amintirile reale ale celor care l-au cunoscut, ceea ce înseamnă că putem trăi cel mult încă două generaţii după noi. La sute de ani după moartea lor, scriitorii, filozofii, savanţii şi artiştii pe care-i evocăm atât de deseori reprezintă nişte pure abstracţiuni, nicidecum nu mai sunt oameni.

Mi-aduc aminte cum în „Ciuma” Camus prezenta sfârşitul lui Tarrou, cel care luptase împotriva ciumei din postura de vindecător (adevărata postură). „Tarrou luttait…” – aşa aflam de agonia uneia din ultimele victime ale ciumei. Tarrou încerca însă să trăiască şi să-şi confirme viaţa, mai puţin îl interesa boala în acel ceas. „Lupta cu boala” este doar o ultimă agăţare de viaţă, probabil o încercare de a înţelege cu adevărat ceasul în care omul se află atunci. Însă este cu mult mai puţin o luptă şi nu are rost falsul sentiment de demnitate pe care ni-l creează o metaforă atât de uzitată…şi de uzată…

Anunțuri

Posted 3 Septembrie 2014 by cosulcufragi in Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: