Filozofia zborului cu avionul…   Leave a comment

Pe un blog, nu contează care, un tânăr a plecat de la frica (firească oarecum) de a zbura cu avionul spre a ajunge la consideraţii filozofice cu privire la efemeritatea vieţii, la iluzia că am avea control asupra vieţii noastre etc. O cititoare a remarcat că nu e nimic filozofic în frica de a zbura cu avionul, ceea ce i-a atras din partea bloggerului observaţia arţăgoasă că „prostia este o alegere”…

Stau şi mă gândesc….totuşi…că adevărul este pe undeva la mijloc. Sigur că nu e nimic filozofic în a-ţi fi frică să zbori cu avionul, este o reacţie organică firească, probabil nu izvorâtă atât din faptul că nu avem vreun control (nu există niciun control nici atunci când ne aflăm în autobuz), ci din alţi doi factori: accidentele de avion sunt mai rare, mai spectaculoase şi cel mai intens mediatizate; călătoria cu avionul îl pune pe om în situaţia de a-şi depăşi întrucâtva condiţia, întrucât putem merge, alerga sau înota, dar nu şi…zbura…Dacă această teamă ar fi atât de filozofică, am putea spune că…s-ar umple lumea de filozofi.Însă, de obicei, călătoria cu avionul este mai puţin frecventă decât aceea cu orice alt mijloc de transport şi, în plus, această călătorie ne rupe cu totul de mediul fizic cu care suntem obişnuiţi, ne aruncă în cu totul alt spaţiu şi chiar timp (în numai câteva ore schimbi unul sau mai multe fusuri orare). Cu alte cuvinte, o lipsă de control în plan fizic există: în ceea ce priveşte spaţiul, timpul, chiar şi acţiunile pe care urmează să le întreprindem….

Pe de altă parte, unele experienţe pe care noi le percepem ca aducându-ne mai aproape de final pot genera şi un alt mod de a trăi viaţa. Cei obişnuiţi cu experienţe care-i duc la limită cel mai adesea nici nu reflectează în vreun fel la astfel de aspecte: este cazul alpiniştilor, al salvamontiştilor, al poliţiştilor. Poate că aşa şi este cel mai bine, întrucât de la aceştia pretindem acţiune înainte de orice, nu reflecţie asupra ei. În cazul altora, se poate ajunge la o gândire metafizică asupra vieţii de la o singură experienţă de acest gen, trăită într-un mod unic şi nerepetabil. Nu există o scală universală de judecată în această privinţă, unii pot fi extraordinar de fascinaţi de senzualitatea sau de fascinaţia câte unui act cotidian care altora….le scapă. Aceasta dovedeşte că acelaşi act poate fi obiectul unor lecturi multiple, dar şi că avem tot dreptul de a privi cu circumspecţie lipsa de discreţie cu care unii clamează valoarea metafizică a unor astfel de reacţii. Reacţiile organice fireşti nu trebuie bagatelizate, dar nici ridicate la rangul de act existenţial unic, întrucât nu au nici valoare de exemplaritate şi nici nu se remarcă printr-un caracter excepţional.

Anunțuri

Posted 9 Martie 2015 by cosulcufragi in Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

cosulcufragi

literatură, frumos, opinii, visări

%d blogeri au apreciat asta: